jump to navigation

Cine romantice şi recepţii la Castelul Bran, de la 2.000 de euro în sus Mai 4, 2010

Posted by tibinews in Romania, Timp liber, Uncategorized.
trackback

De la retrocedare şi până acum, Castelul a avut zece evenimente private, recepţii, cocktailuri, aniversări şi cine. Se pun tacâmuri din argint, porţelanuri şi lumânări fără fum, să nu se strice pereţii. Nu e voie cu dansurile zbânţuite, în schimb poţi să răsfoieşti o carte din biblioteca regală. Acum, un american negociază intens să-şi facă nuntă la Castel.

Sunteţi voi doi şi Castelul pustiu. Orele de vizită s-au încheiat, ultimul turist a plecat. Ţi-ai ascuns maşina undeva, sub deal, pitită după nişte pomi şi ai cerut „confidenţialitate maximă”. Nu trebuie să ştie nimeni că luaţi cina la Castel, tocmai asta e frumuseţea. Azi o ceri de nevastă. Pentru cină, ai plătit aproape 2.000 de euro la Administraţia Bran şi te-ai trezit că primeşti în mână chiar cheile Castelului! Asta ca să umbli prin ce colţ aţi vrea voi, chiar şi în temniţă, chiar şi în camerele ce niciodată nu s-au vizitat. De la şapte seara până la opt mâine dimineaţă tot Castelul e al vostru. Păcat că ochiul camerelor de filmat vă vede oriunde v-aţi ascunde, aşa că nu puteţi să faceţi chiar toate nebuniile.

În prima zi, când ai venit la discuţii, ai întrebat care e oferta completă. „Păi ce visaţi? Noi vă vindem un vis, nu doar o masă, ci un castel întreg. Pe lângă cină puteţi avea orice doriţi, concert, teatru, proiecţii de film. Veţi avea în spate un întreg staff invizibil care va face tot ce îi cereţi”, ţi s-a răspuns de la Administraţie. În seara cinei vi s-a împodobit aleea cu torţe, să începeţi deja să vă imaginaţi că aţi zburat în altă epocă.

Scara secretă pe unde poţi să-ţi plimbi iubita

Ca să o duci sus, la cina în doi, treceţi prin scara secretă. E un tunel cu pereţi din piatră şi trepte înguste, roase. E strâmt şi întuneric, claustrofobul poate să leşine acolo. Din scară daţi direct în sala de muzică a Reginei Maria. La mijloc, între doi stâlpi din lemn, vă aşteaptă o masă albă. Tacâmuri vechi din argint, veselă simplă din porţelan, un buchet de trandafiri şi lumânări fără fum, să nu se strice varul de pe pereţi.

După masă aveţi voie să scoateţi un volum din biblioteca regală şi să-l răsfoiţi. Dar nu prea mult, căci e posibil să se supere omul care vă priveşte prin camera de filmat. Vă puteţi aşeza şi pe canapeaua bătrână, adusă de moştenitorul Dominic de Habsburg chiar din Palatul Arhiducal din Veneţia. Însă puţin, numai cât să vă imaginaţi cum v-ar sta rege şi regină. Şi canapeaua cu cele două fotolii sunt din alt secol, le-a adus arhiducele, după ce a preluat Castelul de la statul român.

Vă puteţi aşeza pe băncuţele de la fereastră, exact unde stătea Regina Maria când citea. În stânga se vede culoarul Rucăr-Bran, în dreapta – panorama Braşovului. Se mai poate sta şi pe un fel de laviţă ţărănească în formă de L, în faţa şemineului, alături de pianina dezacordată.

Mai e o sobă din secolul al XVIII-lea, adusă tot de arhiduce – dacă e iarnă, şi încălzeşte, şi parfumează camera. Podeaua scârţâie cam tare când păşiţi; tot la fel scârţâia şi sub paşii lui Enescu, atunci când îl chemau Alteţele pe aici. Chiar în camera asta le cânta. Vreţi o gură de aer curat – faceţi doi paşi şi ieşiţi în logie.

Puteţi să luaţi un desert aici, aşa cum făcea şi Regina, cu ochii spre Turnul Pulberăriei. Când e frig, logia se încălzeşte; ba încă stă atârnat pe tavan clopoţelul familiei regale. Suni din el şi-ţi soseşte ospătarul.

Coşmarul doamnelor: pietrele medievale în care-şi rup tocurile

Dar acesta este cel mai simplu scenariu al unui eveniment privat care se face la Castel, de când a fost retrocedat moştenitorilor. La cină se poate adăuga orice, un cvartet, un concert întreg sau chiar o trupă de la Teatrul Naţional. Se proiectează şi texte pe zidurile cetăţii.

Până acum s-au mai făcut şi aniversări, cocktailuri şi o petrecere de Haloween. Clienţii sunt străini şi români, majoritatea afacerişti care nu ies pe sticlă. Au fost, deocamdată vreo zece evenimente cu câteva sute de invitaţi.

Cel mai incitant ar fi o vânătoare pentru inelul de logodnă, ascuns undeva în castel. Celălalt primeşte indicii după care să se ţină, aşa că în cazul ăsta ai ocazia să cotrobăi prin fiecare colţişor al Castelului. Emoţia e să ajungi în locuri interzise, căci 30% din castel nu s-a vizitat niciodată.

Poţi să găseşti inelul pitit în sala de consiliu, unde Alteţele Sale îşi aduceau oaspeţii. Sau în temniţa originală, strâmtă şi rece, unde dacă eşti singur te ia groaza. Ori chiar în apartamentul prinţului Nicolae de la etajul patru. Tot e el aşa de micuţ, încât nici un client nu l-a ales până acum. O ascunzătoare bună ar fi chiar în dulapul prinţului, lucrat artistic, cu multe scene de vânătoare sculptate în lemn.

Sursa: Gandul

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: